Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui. La inceput timide, ca si cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult si mai mult, pe tot corpul ei, mainile lui se plimbau cu nesat, asa cum se intampla... nu-si aducea aminte exact, cu ani in urma. Senzatii pe care le credea uitate se intorceau, memoria sentimentelor era vie si o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorceau in timp, acum era ca un vartej de senzatii de nedescris. Deodata... nimic. Absolut nimic. 
- Ce s-a intamplat? intreaba ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau! 
- sttt... incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat! 
- Cum adica... ai terminat??? 
- Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita...