-Mai Vasile da-mi un imprumut : un kil de palinca pana ce-oi face pe-a me.
-Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion, dupa doua zile:
-Mai Vasile, mai da-mi un kil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac pe-a me.
-Ia, mai Ioane, ca doar suntem pretini.
Ion dupa o saptamana venea spre poarta lui Vasile, care era la masa cu Maria lui.
Vasile ii zice lui nevasta-sa:
-Tu, Marie, daca vine la noi, zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub pat).
Vine Ion si zice:
-Ziua buna, Marie!
-Ziua buna, Ioane!
-Apai, Vasile, unde-i?
-Nu-i acasa, zice ea.
-No, eu am vinit cu ale doua kile de palinca si cu inca o jumatate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua. Dar daca Vasile nu-i acasa, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat si s-apuca Ion de Maria.
Vasile de sub pat aude si cugeta adanc:
-Tu-i mama ei de treaba, ce sa fac? Pusca am, cartuse am, cureaua-i lata da nu-s acasa!