Mos Ion, in trenul de Constanta in compartiment cu un grup de tineri. Distractie, galagie, tinerii n-au treaba, doar mosul picoteste.
-Mergeti la mare, copii?
-Da bade.
-Pai, va rog si eu ceva, ca sunt cam batran si obosit. Daca adorm, ma treziti si pe mine sa cobor la Braila?
-Da tataie, dormi linistit!
Adoarme mosul, tinerii se apuca de cantat, de jucat carti, trece timpul si cand se uita pe geam, la un moment dat, trenul era deja oprit la Braila. Il trezesc pe mos:
-Hai tataie, sus, am ajuns la Braila!
Trenul se pune in miscare.
-Pai, cum sa fac? Imi rup gatul daca cobor!
-Mosule, sa faci cum iti spun eu: dupa ce sari din tren, o iei la fugha pe peron, odata cu trenul, asa n-o sa-ti pierzi echilibrul, dupa aceea incetinesti si te opresti.
Zis si facut, sare mosul, o ia la fuga pe langa tren si nu pateste nimic. Tinerii rasufla usurati ca l-au ajutat. Dupa cinci minute, apare mosul in compatiment.
Toti raman inmarmuriti:-Ce s-a intamplat tataie?
Mosul rasufla greu:
-Mai copii, am facut cum m-ati invatat, am luat-o la fuga pe langa tren si, cand sa incetinesc, pe la ultimul vagon, o namila de om m-a luat de subsioara: Hai tataie ca te ajut eu, hopa sus!