Iarna, un frig napraznic. Un cuplu trecut de prima tineretese pregatea de culcare, incalzindu-se la gura sobei. Cautand o plapuma mai groasa, batrana zice:
-Mai tii minte barbate, in tinerete, inainte sa ma ceri de la mama, cum ma asteptai tu seara de seara la stejarul din fundul gradinii, eu ieseam din casa sa vin la tine si cu cata pasiune ne mai iubeam?
-Da... ce vremuri!
-Hai sa o mai facem odata ca pe vremuri, zice batrana, ca suntem batrani si nu se stie cat timp mai avem.
Entuziasmat de ideea nevestei, pleaca batranul la stejat. O asteapta si asteapta, si tot asteapta pana se invineteste tot de frig, si cum nu mai rezista, dupa vreo ora merge in casa unde o gaseste pe batrana infofolita in plapuma.
-Da, bine mai nevasta, bine sa stai la caldura sub plapuma si eu te astept sa paralizez de frig, in viscol, langa stejar. De ce n-ai venit?
La care batrana raspunde sec:
-Nu m-a lasat mama!