Intr-o zi, Napoleon, deghizandu-se in simplu om s-a dus intr-un sat. Plimbandu-se prin sat observa ca doi tineri - ambii aveau lipsa cate un picior. Curios, se apropie si intreaba:
-Amanadoi sunteti asa de tineri, ce s-a intamplat cu voi?
-Noi am pierdut picioarele luptand pentru Napoleon.
Napoleon, gandindu-se un pic, ii intreaba:
-Spuneti-mi, va rog, care este pentru voi cea mai mare dorinta?
-Daca as avea 2.000 de franci, as fi asigurat toata viata, raspunde primul.
-Iar eu as vrea ca inainte de a muri sa petrec o noapte cu Josefina, sotia lui Napoleon.
Napoleon le-a urat toate cele bune si a plecat.
A doua zi, in respectivul sat, apar jandarmii si-i gasesc pe cei doi tineri si, sub convoi, ii transporta la Paris, in fata imparatului.
Primului, Napoleon i-a dat jumatate de milion de franci, spunanadu-i "Du-te si traieste fericit pana la moarte". Pe cel de-al doilea, Napoleaon l-a invitat la cina si l-a servit cu 20 de feluri de mancare si 20 de feluri de deserturi - toate din dovleac. Oaspetele a mancat un fel, al doilesa, al treilea, dar mai mult nu mai putea.
Atunci Napoleon il intreaba:
-Dar tu de ce nu mananci? Eu te-am invitat la cina, iar tu trebuie sa mananci tot ceea ce ti se serveste.
-Dar chiar daca toate felurile de mancare si desertul au forme si aranjamente diferite, gusutul, la toate e de dovleac.
-Special te-am servit numai cu dovleac, ca si tu sa intelegi ca fix asa este si cu femeile, tanarul meu prieten!