Omul e un univers inchis cu legile-i proprii care-i comanda viata efemera, tot atat de departe de ceilalti oameni ca si un astru de ceilalti astrii, fara nici un mijloc de comunicare reala cu nimeni. Iluzia cumunitatii cu alti semeni te inseala numai pana in momentul unei mari zdruncinari sufletesti, cand, deodata, iti dai seama ca nici parintii, nici fratii, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici macar intelege... (Liviu Rebreanu)