Infinitul este sau ceea ce e peste putinta de strabatut din pricina naturii sale care nu ingaduie aceasta, cum se intampla cu vocea, care este invizibila, sau ceea ce poate strabate, dar n-are sfarsit, sau ceea ce abia se poate strabate, sau ceea ce prin natura sa se lasa strabatut, dar nu ofera iesire pentur ca n-are capat. Ca infinitul sa fie ceva separat, un lucru in sine, nu e de admis. (Aristotel)