Stapanirea de sine este capacitatea de a da un sens vietii proprii, pentru ca, pe masura puterilor umane si a imprejurarilor, fiecare individ sa fie apt sa duca o viata plina de multumire, folositoare, care sa-i aduca parte de fericire la care aspira oricare dintre noi. (Robert Dottrens)

Stapanirea de sine nu se mosteneste; fiecare dintre noi trebuie sa ne cucerim prin lupta aceatsa insusire. (C.Dimitrescu-Iasi)

Stapanirea de sine se invata instruindu-si pornirea catre hoinareala si joc si tinand din scurt nerabdarea, bombaneala si mania. (Jan Amos Comenius)

Atribuim sau tagaduim omului stapanirea de sine, dupa cum domneste in el ratiunea sau nu, ca si cum aceasta ar fi firea sa adevarata. (Aristotel)

Nimic nu este mai trist, decat sa vedem un om care cheltuieste, fara chibzuiala fructul unei munci grele. (Charles Wagner)

A fi cumpatat vrea sa zica ca cineva trebuie sa aiba masura si chibzuiala in nevoile, dorintele, vorbele si in toate aratarile fiintei sale. (Charles Wagner)

Un om este cumpanit cand nazuinta lui cea mai inalta se arata in vointa de a fi ceea ce trebuie sa fie, adica un om cu adevarat. (Charles Wagner)