A omeni pe cineva, va sa zica a-l trata ca pe un semen socotit deopotriva cu orisicare membru al societatii; om de omenie e cel ce nici nu se abate, nici nu sufera ca altii sa se abate de la randuiala morala a societatii, din care face parte. (Ioan Slavici)

A fi om de omenie inseamna a discerne intre valori si nonvalori si a opta pentru valorile omenesti. (Adrian Paunescu)

Cine nu-i om de omenie decat fiindca se va afla si fiindca va fi mai pretuit dupa ce se va afla, cine nu vrea bine a face decat daca virtutea lui va face anume valva intre oameni, acela nu-i om de la care poti astepta multa isprava. (Michel de Montaigne)

Omenia noastra, de altfel, nu este numai o lege morala, in sensul restrans al cuvantului, din etapa culturii majore, ci ea este mai degraba o lege stramoseasca cu caracter global, care acopera toate relatiile umane. (Nicolae Margineanu)

In omenie e totusi acelasi suflet cu alte caractere, precum acelasi aur e batut tot in alte monede si sapat in alte juvaiere. (Nicolae Iorga)

Omenia este afectiunea pe care o datoram fiintelor din specia noastra ca membri ai societatii universale, carora, prin urmare, dreptatea ne cere sa le aratam bunavointa si sa le dam ajutorul pe care il pretindem pentru noi insine. (Denis Diderot)

Toata omenia si vrednicia omeneasca intr-aceasta se implineste, ca pe neputincios sa ajute si pe nestiuitor nu numai cu cuvantul, ci mai vartos cu fapta pilda aievea sa se arate. (Dimtirie Cantemir)