Cele mai tari bancuri din aceasta categorie
Politetea sporeste mult reputatia unui om, si a avea purtari alese este ca si cum ai avea scrisori de recomandare, permanente. A lasa cu totul deoparte politetea inseamna a-i invata pe altii sa se poarte la fel cu tine si deci a micsora respectul lor fata de tine; indeosebi, ea nu trebuie trecuta cu…
POlitetea e un stil corectiv, nici adevar adevarat nici minciuna adevarata. Cand e dezinteresata si o utilizezi ca o aparare impotriva asaltului, pe care-l primesti ingramadit, politetea e si un lucru placut. (Tudor Arghezi)
Politetea nu-i de soi decat in masura in care exista si consimtamantul din partea noastra. (Alain)
Florii i se cere parfum si omului politete. (Proverb indian)
E curios cum gasesc oamenii rusine pentru o multime de lucruri absolut inocente, si-n schimb spun atatea necuviinte cu cea mai perfecta liniste, si fara sa se poatazice ca nu sint bie crescuti, in intelesul de salon al cuvantului. (Alexandru Vlahuta)
P bruma de bun-simt ar spulbera mult spirit. (Vauvenargues)
Buna-cuviinta e un fel de a parea, si in gandul tuturora cuviincios e cel ce se arata respectuos, plin de atentiune, binevoitor, gata sa indatoreze pe altii si doritor de a le face tuturora placuta viata. (Ioan Slavici)
Buna-cuviinta adevarata si statornica in toate imprejurarile singura nu se poate fara modestie si discretiune, fara de corectitudine si ingaduinta, caci numai acestea dau masura dreapta si in darea, si in primirea semnelor de bunavointa. (Ioan Slavici)
Necuviinta nu este un viciu al sufletului, ci este sinteza mai multor vicii: a infumurarii prostesti, a necunoasterii indatoririlor, a trandaviei, a distractiei, a dispretuirii altora si a invidiei. (Jean de la Bruyere)
Un om cuviincios e unul care are in orice clipa strictul necesar de virtute. (Nicolae Iorga)
Bunul-simt care trece drept geniu al omenirii trebuie studiat mai intai la manifestarile lui. (Goethe)
Nimic nu este de laudat ca bunul-simt si virtutea, iar amandoua ne fac sa privim dezgustul si uratul nu ca o simtire deosebita, demna de lauda, ci ca o slabiciune a unui spirit bolnav. (Fenelon)