Caci fericit e-acela ce plange-amar sau canta/ Atuncea cand se simte mai trist si mai infrant! (Stefan Octavian Iosif)

Fericirea este placerea sufletului. O simpla senzatie, un sunet, o culoare, atingerea mainii unei femei, daca angajeaza sufletul, devine o fericire. (Garabet Ibraileanu)

Fericirea etse starea unei fiinte rationale in lume, careia, in intregul existentei ei, totul ii merge dupa dorinta si vointa, si se bazeaza deci pe acordul naturii cu intregul ei scop, precum si cu principiul esential de determinare al vointei ei. (Immanuel Kant)

A fi fericit este in chip necesar dorinta oricarei fiinte rationale, dar fiinte, si este, deci, un inevitabil principiu, determinant al facultatii ei de a ravni. (Immanuel Kant)

Fericirea este satisfacerea tuturor inclinarilor noastre (atat extensive, dupa varietatea lor, cat si intensive, dupa grad, precum si protensive, dupa durata). (Immanuel Kant)

Fericirea sta in gust si nu in lucruri; si sintem fericiti ca avem parte de ce ne este drag si nu pentur ca avem ceea ce gasesc altii vrednic de iubire. (La Rochefoucauld)

Oricat de mare ar fi fericirea unui individ, ea nu se poate compara cu suma fericirlor a sute si mii de indivizi, adunate la un loc. (Ion Gavanescu)